“Numele trandafirului” e o carte frumoasa si grea, in stilul tipic al lui Umberto Eco, care te copleseste cu cunostiintele sale.
Intram intr-un univers necunoscut si destul de rece, in anul 1327, intr-o manastire italiana bogata, in care franciscanii sunt suspectati de erezie, iar calugarul William of Baskerville este trimis de Abate pentru a descifra misterul. Acesta ajunge la manastire impreuna cu tanarul sau novice, Adso, din perspectiva caruia este povestit intreg romanul.
Initial universul romanului poate parea greu de strapuns, nefamiliar si neprietenos, dar dupa cateva pagini, cand incepi sa intelegi intriga, sa cunosti personajele, sa te familiarizezi cu maniera (probabil total straina) in care isi petrec viata, romanul devine unul captivant.
Nenumaratele insertii culturale, prezente inca din primele capitole, pot fi pe alocuri greu de inghitit (desi internetul mai diminueaza acest inconvenient daca ai rabdarea sa cauti), iar pasajele in latina, netraduse (cel putin in versiunea pe care am citit-o eu), ingreuneaza putin firul povestii. Cu toate acestea, “Numele trandafirului” este unul dintre romanele mele preferate, o provocare culturala, un roman care simti ca te imbogateste si, foarte important, un roman al carui final nu este unul previzibil.
Si acum sa revenim la firul naratiunii.
Scenariu este unul apocaliptic – in sapte zile un criminal savarseste sapte crime in incinta manastirii. Calugarul William este cel ce isi asuma rolul de detectiv si, folosindu-se de o logica impecabila si de o gandire “ascutita”, acesta aduna probe, descifreaza simboluri si manuscrise codate si incearca sa conecteze misterul crimelor cu cel al bibliotecii manastirii.
Dupa cum probabil anticipati, numeroase obstacole apar in calea calugarului, dar ma voi opri aici pentru a nu dezvalui prea multe. Tot ceea ce vreau sa mai spun este ca povestea este captivanta, imprevizibila si foarte bine construita, iar William of Baskerville, acest Sherlock Holmes al calugarilor, asemenea tuturor celorlalte personaje din roman, desi cu o personalitate bine definita si avand cateva trasaturi definitorii (apar cateva clisee psihologice/de personalitate), este complet credibil si uman.
Sursa: bookcritics.wordpress.com/
DESCARCATI (teatru radiofonic)