Opera literară „Iona” de Marin Sorescu a apărut în perioada postbelică (1968), este piesa de debut a autorului şi face parte din trilogia dramatică „Setea muntelui de sare”.
„Iona” este o dramă neomodernistă, adică o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, care înfăţişează viaţa reală printr-un conflict complex şi puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu întâmplări şi situaţii tragice, în care eroii au un destin nefericit.
Subintitulată „tragedie în patru tablouri”, piesa iese din clasificările clasice, fiind o parabolă dramatică a căutării spirituale a individului, alcătuită sub forma unui monolog dialogat, care cultivă alegoria şi metafora.
Tema piesei este singurătatea, neliniştile şi frământările omului confruntat cu propriul destin. Textul este inspirat din mitul biblic al omului înghiţit de peşte, căruia Marin Sorescu îi dă o altă semnificaţie.
Subiectul fabulei biblice se întâlneşte în piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext literar. Eroul lui Sorescu se află încă de la început „în gura peştelui”, neavând posibilitatea eliberării, chiar dacă el nu a săvârşit niciun păcăt. De altfel, parabola dramatică încifrează un sens ascuns, ce conduce spre condiţia tragică a omului modern, marcat de nelinişte, de spaimă, urmărit de o vină pe care " nu şi-o cunoaşte şi nu o va afla niciodată.
Piesa este alcătuită din patru tablouri: primul şi ultimul se desfăşoară afară, în exterior, iar în tablourile doi şi trei, acţiunea are loc în burta peştelui. Rolul indicaţiilor scenice (didascaliilor) este de a ajuta la clarificarea semnificaţiilor simbolice şi de a oferi un sprijin pentru înţelegerea problematicii textului.
Sursa:invat-online.net

DESCARCATI (teatru radiofonic)