Acțiunea romanului are loc în Parisul Evului Mediu, mai exact pe la sfârșitul secolului al XV-lea, începutul secolului XVI.
Romanul, pe lângă acțiunea propriu-zisă, este o creionare a Parisului medieval, a clădirilor (catedrala Notre-Dame, în principal), a oamenilor și a moravurilor pe care aceștia le au. Biserica este cea care guvernează tot, ea sfințește, condamnă sau propovăduiește. Din porunca ei, unii suspectați de vrăjitorie sau pact cu diavolul, pot avea ca sentință pedeapsa capitală.
Într-o catedrală de acest gen, adică vestita Notre-Dame de Paris, este sălașul unui biet cocoșat surd. Acesta a fost părăsit de mic copil lângă catedrală și adoptat de arhidiaconul catedralei, Claude Frollo.
Quasimodo, după numele său, este cocoșatul care ajuns la maturitate devine clopotarul catedralei. Refugiul lui sunt zidurile reci, prieteni îi sunt clopotele și statuile ce împodobesc edificiul
Oamenii se sperie de sluțenia lui și îl condamnă la singurătate.
"Un cap mare și zburlit , acoperit de un păr roșu, între umeri o ghebă enormă a cărei pereche se făcea simțită și pe piept, o alcătuire de coapse și de picioare atât de ciudat deviate de la normal (..)"
Într-o zi, Quasimodo o zărește din catedrală pe frumoasa țigăncușă dansatoare, Esmeralda și pe căprița ei, Djali. Cele două dau spectacole de dans în piața din fața catedralei.
Esmeralda este, după Quasimodo, personajul cel mai urmărit în carte. De ea se îndrăgostesc trei bărbați printre care și și cocoșatul.
Acțiunea este destul de rapidă, iar evenimentele au loc într-un timp relativ scurt. Dar trebuie să facem abstracție de la descrierile, să le zicem balzaciene, pe care Hugo le face și în acest roman.
Eu una am cam frunzărit cartea, mi s-au părut că există capitole care nu mă interesează foarte tare, așa că m-am uitat peste ele și am trecut mai departe, fără să pierd firul narațiunii.
Povestea este tragică și destul de încurcată. Una din temele romanului este dragostea, și felul în care aceasta îi schimbă pe oameni. Arhidiaconul Frollo însuși se îndrăgostește de țiganca Emseralda, care e la rândul ei îndrăgostită de Phoebus de Chateaupers, bărbat ce nu o iubește pe fată. Esmeralda este logodită cu Pierre Gringoire, un poet sărac pe care aceasta îl salvează prin logodnă de spânzurătoarea în fața Curții Miracolelor (locul în care trăiesc escrocii și criminalii Parisului).
Romanul este unul foarte complex, nu am cum să fac un rezumat atât de amănunțit, nu vreau să vă stric plăcerea de a-l citi chiar voi.
O altă temă este modul în care o persoană poate fi judecată greșit, aici ne referim, desigur, la bietul Quasimodo, care, prin urâțenia sa atrage ura și revolta celorlalți. Cu toate acestea, el are un suflet bun, o ajută pe țigancă la nevoie și este umil față de tatăl său adoptiv, Claude Frollo.
Sursa: buburuzabia.blogspot.ro